Domnia lui Carol cel Mare a însemnat o perioadă de renaştere culturală, iar el a fost cel care a decretat ca „episcopiile şi mănăstirile să ofere o instrucţiune serioasă în studiul literaturii celor capabili să înveţe". A manifestat un interes deosebit pentru lectură şi participa cu mare plăcere la discuţiile despre clasici, matematici, astronomie şi teologie; a organizat o şcoală de palat, unde a angajat numeroşi învăţaţi ai vremii. Curtea lui Charlemagne nu avea exclusiv preocupări intelectuale. Lui îi plăcea să vâneze şi să participe la banchete - deşi se spunea că ura beţia - şi a ridicat un palat magnific la Aachen în 790.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu