Carol cel Mare , in apararea credintei

Evlavia lui Carol cel Mare şi modul său de a concepe îndatoririle unui rege au condus la realizarea unei legături strânse între Biserică şi Stat. Considera că era de datoria lui sa „apere Sfânta Biserică împotriva păgânilor şi necredincioşilor şi să o întărească din interior prin cunoaşterea credinţei catolice. Apărarea credinţei şi importanţa educaţiei au fost cele două teme dominante ale domniei sale. Regii de mai târziu din Euro- I pa au văzut în Charlemagne exemplul perfect de suveran creştin ce stăpânea un imperiu creştin. Carol cel Mare s-a născut pe la 742. La moartea tatălui său, Pepin cel Scurt, în 768, a împărţit regatul francilor cu fratele său Carloman, iar după moartea acestuia din urmă, în 771, a devenit unicul suveran.