O poarta catre Est

Istoria canalelor a început acum 3 000 de ani. Canalul Nahawan, construit în valea Tigrului în timpul perioadei babiloniene, avea o lăţime de peste 100 m şi o lungime de 300 km, iar apele lui alimentau o reţea întinsă de canale de irigaţie mai mici. Canalele babiloniene au fost folosite şi pentru navigaţie, dar aveau să treacă mai multe veacuri până să fie construite canale menite exclusiv pentru transport. Marea epocă a canalelor pentru navigaţie s-a deschis în sec. XIX şi a ajuns la apogeu cu construirea Canalului de Suez, primul destinat în mod specific pentru navigaţia vapoarelor. Dimensiunile erau uriaşe: 160 km lungime; 22 m lăţime şi, iniţial, 8 m adâncime. Nevoia construirii unui canal era neîndoielnică. Comerţul între Europa şi Orientul îndepărtat implica o lungă călătorie în iurul capului Africii, iar costul combustibilului şi lipsa unor staţii de buncheraj însemna că vapoarele nu puteau concura cu cliperele rapide în comerţul cu mărfuri atât de cautate .