Columb , cautand capatul lumii

Timp de două luni o mică flotilă plecată din Paloş de la Frontera, Spania, a navigat spre vest într-o călătorie pe care nici un alt explorator nu o făcuse vreodată. Echipajele îşi doreau adesea cu disperare să zărească uscatul şi chiar o dată se răzvrătiseră. Vasele se numeau Santa Maria, Nina şi Pirita, iar comandantul lor era Cristofor Co-lumb. „Apoi", scrie în jurnalul de bord al navei! Santa Maria, „au văzut oameni în pielea goală şi amiralul a debarcat şi s-a îndreptat spre uscat cu o mică barcă înarmată." A înfipt drapelul Spaniei pe uscat şi a proclamat teritoriul respectiv posesiune a Coroanei. I-a numit pe insulari „indieni" crezând că debarcase în Indiile Orientale.Navigând mai departe, a descoperit altă insulă, care acum se numeşte Cuba, apoi Haiti, pe care a numit-o Hispaniola pentru ca îi amintea de Spania. Dar, în ziua Ajunului da Crăciun, Santa Maria a eşuat pe un banc dq nisip şi nu a mai putut fi repusă pe linia de plutire . 

Marile puteri , concurand pentru suprematie

 Aurul jefuit de spanioli în timpul cuceririi Imperiului Aztec şi Imperiului Incaş şi exploatarea argintului sud-american au finanţat acest comerţ. A provocat însă şi o inflaţie paralizantă, mai ales în Spania. Mai întâi olandezii, care au câştigat îndelungatul lor război pentru independenţă faţă de Spania în 1648, apoi englezii, care în frânseseră Armada spaniolă în 1588, au devenit naţiunile comerciale în plină ascensiune ale Europei. Folosindu-şi puterea navala, au dobândit controlul asupra comerţului european cu Orientul. Dat fiind că livrările de aur din Lumea Nouă erau în declin în sec. XVII, au început să se extindă economiile bazate pe culturile plantaţiilor. Zahărul era produs în Brazilia şi în Caraibe; tutunul şi bumbacul în coloniile americane.

Comerţ în largul mării

O rută mai rapidă şi mai sigură către Orient, alta decât transportul terestra prin cărăuşie prin Asia, a fost visul europenilor încă din sec. XIII, când negustori precum Marco Polo îi încântau pe veneţieni cu poveşti despre bogăţia şi puterea Chinei sub domnia împăratului Kubilai-Han. In sec. XV se dezvoltase tehnologia marină care făcea posibilă navigaţia la mare distanţi şi, în 1492, Cristofor Columb, fără să ştie de existenţa Americilor, a navigat către vest peste Atlantic, cu scopul de a ajunge în Orient. Deşi nu a ajuns niciodată în China, Columb a deschis un deceniu de explorări europene care au schimbat cursul istoriei. Şase ani mai târziu, navigatorul portughez Vasco da Gama a ocolit Africa pe la Capul Bunei Speranţe şi a ajuns în Oceanul Indian.

Colosseumul , un adevarat cadru predestinat macelului

Amfiteatrul în care împăraţii romani transformau suferinţa umană în distracţie pentru mase este astăzi o atracţie turistică a Romei moderne .Colosseumul din Roma a fost cea mare construcţie dedicată luptelor de gladiatori. Chiar şi în ruină, el rămâne cel mai celebru monument roman ce a supravieţuit până în zilele noastre. S-ar putea ca luptele între gladiatori să-şi aibă originea în riturile funerare ale etrus-cilor - care au trăit între 900 şi 200 î.Cr. -pentru a aduce un sacrificiu uman în onoarea unei rude decedate. Ele au evoluat în spectacol public la Roma în sec. II î.Cr. Primele lupte erau organizate în Forum. Pe Câmpul lui Marte a fost construit un amfiteatru, dar acesta a fost distrus în marele incendiu din anul 64 d.Cr. Când împăratul Vespasian (69-79) s-a întors victorios din războaiele civile ce au urmat morţii lui Nero, a considerat că un nou amfiteatru ar fi un mijloc bun de a câştiga popularitate.

Caderea Cleopatrei

O nouă ocazie pentru Cleopatra de a folosi puterea Romei s-a ivit in scopul de a redobândi provinciile pierdute ale Egiptului undeva în anul 42 Î.Cr. Cleopatra a plecat la Tarsus (acum în Turcia) pentru a-1 întâlni pe Marcus Antonius, ce stăpânea Imperiul Roman împreună cu strănepotul lui Iulius Caesar, Octavius Augustus. Cleopatra 1-a cucerit într-atât pe general, încât au devenit amanţi şi au avut împreună trei copii. Divorţul lui Marcus Antonius de sora lui Augustus, Octavia, pentru a se căsători cu Cleopatra, 1-a determinat pe Augustus să-i declare acesteia război în 32 î.Cr . Infrânţi în Bătălia de la Actium (31 Î.Cr.), Cleopatra şi Antonius au fugit în Egipt, şi s-au sinucis în anul următor, Cleopatra lăsându-se muşcată de un şarpe veninos, probabil o cobră egipteană.

Cleopatra , "sarpele batranului Nil"

Cleopatra a fost numele a şapte regine ale Egiptului Lagid, toate fiind femei talentate şi hotărâte, dar cea mai renumită a fost ultima dintre ele, pe care William Shakespeare a numit-o „şarpele bătrânului Nil". Cea de-a şaptea Cleopatra (69-30 î.Cr.) a fost în mod nedrept tratată de istorici dat fiind că toate informaţiile pe care le deţinem provin de la duşmanii ei romani. „O detest pe Cleopatra şi insolenţa de regină", se plângea oratorul roman Cicero. S-a dovedit un duşman atât de primejdios al romanilor, încât aceştia i-au ponegrit numele, acuzând-o de aroganţă, de desfrâu şi de crimă. De fapt, a fost o femeie inteligentă, educată, ambiţioasă, care şi-a condus ţara cu înţelepciune şi a încercat să redobândească provinciile pe care le deţinuse Egiptul în Palestina şi Siria. A fost prima din dinastia ei care s-a străduit să înveţe egipteana, deşi greaca era limba ei de bază.

Churchill , cultivand sprijinul american

Churchill a cultivat sprijinul american şi, după intrarea SUA în război în 1941, a promovat colaborarea între cele două ţări, care s-a dovedit crucială în efortul de război. Deşi adversar al comunismului, Churchill şi-a dat seama că o cooperare cu Stalin era un rău necesar. Victoria laburiştilor în alegerile din 1945 i-a întrerupt cariera politică la vârf. întrucât publicase anterior lucrări biografice şi istorice, s-a reîntors la scris, punând pe hârtie propria sa istorie a razboiului .